Pestele unditar (Lophius americanus)

Pestele unditar face parte din familia Lophiidae, reprezentata de 24 de membri, avand cea mai neconventionala infatisare dintre toti. La prima vedere pare a fi compus tot numai din cap - acesta este intins pe aproape intreaga lungime a corpului sau aplatizat. Cu cat inainteaza inspre coada, corpul devine din ce in ce mai ascutit. Pielea este inchisa la culoare, aspra, noduroasa si lipsita de solzi. In ciuda aparentei sale inapetisante, Lophius americanus are o carne gustoasa si este foarte cautat in randul amatorilor de delicatese. Traieste, in special, in apele de pe coasta Americii de Nord si in oceanul Atlantic.

Gura in forma de semicerc este imensa, accesorizata cu niste dinti mari, care-i confera pestelui un aspect fioros. Deasupra capului prezita trei excescente sub forma unor spini lungi, pozitionati intre ochi. Unul dintre acestia este modificat, avand aspectul unei tije prevazute cu un glob stralucitor in capat. In acest glob se gasesc bacterii fosforescente, parazite, care se hranesc cu substantele produse de pestele unditar. Astfel ca tija actioneaza ca o undita, iar globul ca o momeala pentru pestii, calmarii si crustaceii, care se arunca asupra luminitei si nimeresc in gura unditarului. Aceasta particularitate este rezultatul adaptarii speciei la conditiile de viata: Lophius americanus traieste pe fundul oceanelor, la o adancime mai mare de 10.000 de metri, unde prada se captureaza mai greu prin metodele “clasice”.

Aripioarele dorsale si cele ventrale sunt plasate in zona dinspre coada, iar cele doua aripioare pectorale sunt mari, asemanatoare unor brate si sunt prevazute, in partea din spate, cu branhii in forma de lamele. Femelele cresc mult mai repede decat masculii si traiesc mai mult decat acestia. De asemenea, sunt mai dezvoltate. Lungimea medie pe care o pot atinge pestii unditari este de 70-120 m., si numai in cazuri exceptionale pot ajunge la 200 cm. Perioada prolifica coincide cu inceputul anului si dureaza timp de sase luni. Desi este o perioada lunga, insa femelele depun pe fundul apei numai un saculet cu icre, spre deosebire de cod, merlan sau eglefin, specii care depun icre de mai multe ori in sezonul de imperechere.